Comuna Grindu este situată în partea de nord-vest a judetului Tulcea, pe malul drept al Dunării, zonă cunoscută sub numele “Cotul Pisica”, la aproximativ 8 km în aval de oraşul Galaţi. Satul Pisica, cum era denumită localitatea în trecut, trece prin toate reorganizările administrativ-teritoriale efectuate la nivel naţional de-a lungul timpului, astfel că în anul 1937, conform legii din 27 martie 1936, comuna Pisica face parte din judeţul Tulcea, regiunea Dunărea cu reşedinţa la Galaţi, iar în anul 1950 comuna Pisica este parte a parte a judeţului Tulcea.

Comuna Grindu este o aşezare de oameni, din tata în fiu în majoritate pescari, deveniţi de voie de nevoie, mulţi dintre ei agricultori şi crescători de animale după indiguirea şi desecarea bălţilor. Tot ce se petrece în sat este legat de resursele inepuizabile ale bătrânului fluviu, Dunărea. Poveştile, legendele şi amintirile acestor oameni sunt, într-un fel sau altul, supuse marilor ape care se revarsă de veacuri pe marginea acestei localităţi.

Aşezat în sud estul României şi în nord vestul judeţului Tulcea, lipit de Dunăre, satul este întins de-a lungul marelui cot al apei care abia aici şi-a facut loc să se îndrepte către mare. Cotul Pisicii, aşa cum este cunoscut de veacuri, înseamnă o cotitură în unghi drept a Dunării de Jos. Apa se loveşte neîncetat de malul nu prea înalt, fără zgomot şi fără valuri prea mari.

Doar furtunile, care se abat rar prin aceste locuri, sau ploile abundente ce ameninţă adeseori cu inundaţii întreaga aşezare, sunt singurele care tulbură, când şi când, cursul lin şi tăcut al fluviului.   Vecinii comunei Grindu sunt: la nord-est – Dunărea (vecină şi Moldova), sud-est – Isaccea, Luncaviţa, I. C. Brătianu şi Jijila.

Localitatea Grindu ia fiinţă în jurul anului 1700, factorii istorici şi fizico-geografici fiind determinanţi în stabilirea oamenilor aici. În Analele tulcene se specifică faptul că în anul 1750 în zona sunt recenzaţi 175 de locuitori, români proveniţi din Moldova,ce au părăsit locurile de baştină refuzând să plăteasca birurile impuse de orânduirea vremii, găsind pe grindurile din lunca Dunării condiţii prielnice de viaţa şi libertatea dorită. Se spune că vechea vatră a satului era stabilită pe Grindul Brăilei, o zonă mai înaltă ce mărginea Gârla Brăilei, un braţ al Dunării, navigabil în acea vreme, ce scurta drumul pe ape între Brăila şi Isaccea şi era intens navigat de către corăbiile turceşti, corăbii ce deseori erau atacate şi jefuite de către locuitorii din zonă. De altfel se zice că aceştia au fost cei care au pus temelia vetrei satului Pisica. În timp, datorită deselor inundaţii, vatra satului a fost mutată cu aproximativ 1 km mai la sud constituind actuala localitate Grindu.

Numele vechi de Pisica dat localităţii se spune că îşi are originea de la forma meandrată a Dunării pe care o capătă în această zonă, în forma de pisică, de unde şi denumirea de Cotu Pisicii, iar a doua variantă care circulă, şi care este şi ea destul de veridică, spune că primii locuitori au găsit pe aceste meleaguri foarte multe pisici sălbatice şi deosebit de agresive. Pisici sălbatice se puteau întâlni şi prin pădurile zonei până la marea desecare, fiind una din multele specii de animale ce populau acest habitat.    .

După obţinerea independenţei în 1877, cei care s-au umplut de glorie în timpul luptelor au fost împroprietăriţi cu terenuri acolo unde doreau. Se spune că atunci cei de pe aceste meleaguri au mers la rudele lor in Moldova şi le-au îndemnat să se stabilească în locurile unde se aflau ei. Astfel s-a întemeiat un sat cu o populaţie mai consistentă. Dovezi certe că locuitorii provin din Moldova, sunt numele lor: Manolache, Pletea, Mogos, Cocu,Trişcă, nume aflate in hrisoavele moldoveneşti. Împroprietăririle au continuat şi după cele două mari conflagraţii la care România a luat parte şi la care locuitorii satului Pisica şi-au adus contribuţia de jertfe umane.

Istoria mai recentă a satului îl cuprinde şi pe legendarul tâlhar Terente care s-a ascuns o vreme şi prin aceste locuri greu accesibile.  În zona numită Lăţime, unde mai pot fi zăriţi stâlpii vechiului pod ce trecea peste braţul Dunării, a fost jefuit un preot care trecea cu caleaşca împreuna cu fiica lui care a fost răpită de legendarul  tâlhar. Sătenii cei mai în vârstă îşi mai amintesc şi astăzi de hăituirea  vreme îndelungată a lui Terente de către autorităţi prin aceste bălţi.  Mai mult, localnicii vorbesc despre un tunel pe sub Dunăre pe care numai Terente îl ştia şi îl folosea.

Asezata in nord-vestul regiunii Dobrogea, in fosta luncă a Dunarii actualmente secata si transformata in zona agricola, in judetul Tulcea, localitatea GRINDU este marginita la nord si la vest de catre fluviul Dunarea, la est se invecineaza cu localitatea Luncavita iar la sud cu satul Gravan, componenta a comunei Jijila. Pana in anul 1986, relieful zonei era unul specific deltaic, cadrul natural fiind predominant de catre renumitul lac Crapina, acesta avand in jurul lui un vast sistem natural de balti si canale, alimentate de catre apele Dunarii, zona aceasta impreuna cu Insula Mare a Brailei si lacul Brates, aval de municipiul Galati constituind bazinul principal de reproducere a crapului, o specie importanta de peste , o emblema a Deltei Dunarii. Dupa anul 1986 zona afost puternic antropizata, desecarile transformand acest cadru natural intr-o zona agricola cu un impact negativ sub toate aspectele, inclusiv cel climatic, ariditatea fiind o caracteristica a zonei. Beneficiind de o vegetatie spontana, specifica zonelor umede, paduri de salcie si plop, zeci de hectare de stuf si papura cu fauna caracteristica acestui etaj de relief si vegetatie, dupa anul 1986 padurile dispar, acestea marginind doar malul Dunarii iar suprafata de ape si vegetatie dintre localitatile I.C. Bratianu – Isaccea sunt transformate in terenuri agricole.

Drumurile din interiorul localitatii sunt majoritatea din pamant cu execeptia a 2,2 km care sunt pietruiti. Distanta fata de resedinta din judet, respectiv municipiul Tulcea este de 90 km, cel mai apropiat oras este municipiul Galati situat la o distanta de 10 km fata de localitatea noastra iar cel mai apropiat oras din judet este orasul Macin care se afla la o distanta de 30 km. Accesul din localitatea Grindu catre municipiul Tulcea , Galati, respectiv orasul Macin se face pe drumul judetean 22 care face legatura dintre comuna Grindu si drumul judetean DJ22.

Resursa locala care este si singura o constituie terenul arabil folosit pentru agricultura iar clima este temperata influentata de curenti si vaturile din partea de nord.

Referitor la portul popular, comuna Grindu nu are o caracteristică anume, păstrând elemente ale costumului popular moldovenesc. Dansurile populare îmbina specificul moldovenesc cu cel dobrogean ­: hora in două părţi, sârba, geamparale etc..
Dintre datini şi obiceiuri de iama amintim: colinde cu caracter religios, urări de anul nou,  Pluguşorul, Steaua, Capra, Semănatul etc.
Obiceiurile de nunta reprezintă un specific între moldovenesc şi dobrogean : peţitul (cerea in căsătorie, făcută de familia mirelui ); mărgelele ( petrecerea la casa miresei în ziua premergătoare nunţii); furatul miresei şi legatul miresei; plata păşunatului (când tânărul se căsătoreşte cu o fată din altă localitate); plăcinţele -distracţie după nuntă, unde se serveşte plăcintă, în mod special.
Un alt obicei interesant, de origine bulgară este „Kaloianul” care este iniţiat de fete – prin tragere la sorţi se alege organizatoarea numita „Goghie”. Într-o găleată cu apă, se pun nasturi diferiţi de la participante; cineva legat la ochi extrage un nasture, iar posesoarea acestuia este „Goghie”.  Păpuşi confecţionate din lut sau textile sunt duse cu alai la râu şi aruncate în ape, după care se retrag la casa ” Goghiei”  unde are loc o petrecere şi se consumă în mod special o plăcintă turcească numită „Ghizman”.

Datorită condiţiilor naturale deosebite, locuitorii şi-au impus o viaţă economică şi spirituală proprie, mărturie fiind biserica veche din lemn, ce are peste 125 de ani, iar din anul 1882 sunt dovezi certe ca aici funcţiona o şcoala elementară. De asemenea, este una dintre puţinele localităţi rurale ce are o judecătorie, sigiliul în original al acesteia fiind la sediul actual al Primăriei Grindu.Comuna Grindu are in componenţă un singur sat cu acelaşi nume.